Frica

Exista frici clare, cu un obiect bine definit. Acestea sunt relativ gestionabile. Nu vrem sa le bagatelizam deloc – le avem cu totii. Ne e frica de caini, de intuneric, de injectii, de piete largi, de lift etc. Le ocolim aproape intotdeauna. Avem cateva sanse, avem cateva planuri. Ne incurca, dar reusim sa ne vedem de viata.

Si exista frici mai “categoriale” – frici al caror obiect nu mai poate fi tot atat de repede indicat. Firca de autoritate, de exemplu – unde autoritatea e intruchipata si  de diriginta, si de sef, si de politist si de providerul de net – oricine reprezinta pentru noi o autoritate. Atunci nu mai scapam la fel de usor… Totusi, pana la urma, ridicam niste aparari, elaboram niste strategii, totusi pana la urma, traim cumva.

Dar mai exista si frici difuze – pe care nici macar nu le putem dibui, cu atat mai putin denumi – care doar zac undeva si ne obosesc, ne apasa, ne incurca. Nu stim ce avem. Li s-au gasit nume – nume bune – angoasa, tulburare. Valul nu s-a ridicat, numele nu a lamurit nimic, nici chiar daca am inteles ca angoasa mea nu e aceeasi cu angoasa ta. Cu toate ca are aceeasi eticheta, trairea este diferita.

Dar simpatia mea pentru angoasa altuia trebuie sa creasca – syn-pathos – Simpatia mea pentru angoasa altuia trebuie sa functioneze la fel. Trebuie sa il ajute pe cel angoasat.

 

Photo by Hailey Kean 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.