Mama si toti copiii lumii

Regresia noastra e catastrofala – pe alocuri. Totusi nu se poate fara ea. Trebuie sa coboram adanc ca sa ne vedem in profunzime… Dam de placile tectonice, de fondul cutremurator al caracterului…

Toti scriu acum despre planeta, despre mama-pamant. Toti vorbesc despre nenorociri si se uita la fotografii artistice cu ele… dar nu am vazut prea multi oameni care sa ridice un gunoi de pe jos …

Da, e drept ca din ce in ce mai putini il arunca – dar pasul urmator, ridicarea gunoiului celuilalt de pe jos e inca greu. Un pas greu. Un pas mare pentru noi toti. E infrangerea orgoliului: “cuum?! Sa ma aplec sa iau gunoiul aaltuia?!” Dar ne plangem ca Bucurestiul e murdar, ca orasul ne streseaza…

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.