Trecut, prezent, viitor

Toate timpurile se amesteca – poate ca nici nu e prea rau.  Poate ca e o sansa pentru noi – sa nu mai ramanem legati de nevroze, sa nu ne mai agatam de proiectii. Oricum timpurile astea au fost timpuri gramaticale, nu timpuri omenesti – fiintele au existente cursive – existentele dis-cursive tin doar de naratiuni.

Nu ca naratiunea, povestea, ar fi putin lucru. Povestile tuturor trebuie spuse, “adevarurile trebuie eliberate”, cum spun tibetanii. Dar orice poveste buna are un prezent continuu si o geografie infinita. De-aia e buna, fiindca poate fi adusa  in prezent de oriunde – din trecut, din viitor, din cer sau din pamant.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.